(si ar trebui sa vrea) sa inteleaga cum e cu generatia Z ar trebui sa plece. Avand mai tot timpul un ecran la dispozitie, pe care lucrurile se intampla in real time, nu prea mai inghit actiunile de PR old school. Si nu doar ca nu le inghit, dar il si miros rapid, chiar si cand e mascat, asa ca nu prea mai tine cu autenticitatea aia data frumos din comunicatul de presa. Vor real, pe bune, transparent, autentic, no filter, you name it. Si asta e si ceea ce ofera la randul lor.

Avand acces la o perspectiva mai larga asupra lumii, comparativ cu generatiile trecute, ajung sa se cunoasca pe ei ai devreme, sa se inteleaga si sa isi descopere si formeze personalitatea mai devreme. Asta vine in mare parte si cu ceva siguranta de sine, care ii face sa nu se dea dupa cum bate vantul prea usor, ci sa ramana si sa se prezinte in diverse contexte asa cum sunt ei. De aceea, nu o sa ii vezi sa isi forteze locul in structuri care nu li se potrivesc, sa faca chestii pentru ca asa spune cineva sau asa trebuie.

Daca ne uitam la cei care sunt printre primii reprezentanti ai generației Z, multi dintre ei sunt deja angajati sau urmeaza cat de curand sa intre in paine cu cariera. Atat pentru angajatori, cat si pentur cadidatii din generatia Z, acesta e tot mai des un subiect sensibil. Pentru tineri, motivul e cel de mai sus: pe cat de interactiva e viata lor, plina de nou si de oportunitati de explorare, pe atat de ingust e mediul peste care multi dintre ei dau la job. Vibe-ul prafuit, inchistat si traditionalist cu care s-au confruntat la scoala se extinde si in cariera. Dar daca in prima situatie optiunile de a se sustrage le erau limitate, cand vine vorba de job nu mai sunt dispusi sa faca compromisuri.

De aici si nestatornicia pentru care s-au remarcat. Nu obisnuiesc sa stea mult intr-un loc, dar asta si pentru ca locul nu le ofera ce au nevoie: libertate, incurajarea curiozitatii, destul spatiu pentru explorare, dinamica, putere de a prelua initiativa. Multi angajatori, formati pe modelul generatiilor trecute, se panicheaza cand vad atat de multa dezinvoltura si incearca sa faca ce stiu mai bine, sa o reprime sau sa o puna frumos, pe caprarii, in niste structuri standard. Dar asta nu e the way pentru gen Z, asa ca nu e de mirare ca nu zabovesc prea mult intr-un loc care ii ingradeste, care nu e updatat si nu e destul de receptiv la moduri noi de a face lucruri.

Un alt motiv pentru care se intampla asta este si socul diferentelor dintre asteptari vs. realitate. Traind atat de mult in online, unde trendul e ca oricine isi expune viata pe tava, exista, cum spuneam, o mare asteptare in privinta autenticitatii informatiilor. In cazul asta, mult angajatori nu fac mari demersuri sau le fac tot pe modelul vechi, adica sa dea bine la PR si pe Facebook, asa ca nu e de mirare ca mesajul care ajunge la gen Z nu are treaba cu realitatea in multe cazuri. Iar cand descopera in final asta, nu stau prea mult pe ganduri si o tulesc, pentru ca nu simt ca acolo e locul lor.

Si in privinta parcursului in cariera sau a beneficiilor pe care s-ar cuveni sa le primeasca, au asteptari de obicei nerealiste, tocmai pentru ca sunt expusi la mult continut de tip celebrity, unde totul pare ca se intampla cat bati din palme si ai viata pe care ai visat-o dintotdeauna. Asa, au tendinta sa creada ca lucrurile se intampla pe fast forward, ca dupa o luna vor fi manageri sau CEO, iar cand asteptarile nu le sunt indeplinite, de obicei renunta si cauta altceva. Solutia pentru asta e insa mai simpla decat ar parea: transparenta si comunicare din partea angajatorilor. Transparenta privitor la mediul de lucru, la metode, explicații privitoare la cum merg lucrurile in compania respectiva, comunicarea pentru a seta asteptari realiste. Fara exprimari bombastice, fara job descriptions formulate de parca urmeaza sa fie noul supererou din universul Marvel, fara continut periat, ci simplu, realist, pe limba lor, fara structuri complexe din care sa nu inteleaga in final ce ii asteapta.

Poti afla mai multe despre subiect asculta

Generatia Z si provocarea angajarii