„Abia a început facultatea. De ce sunt deja atât de obosit(ă)?”
Au trecut doar câteva săptămâni și poate te întrebi deja ce se întâmplă cu energia pe care o aveai la început.
Nu ai intrat încă în sesiune. Poate nici proiectele mari nu au început. Și totuși, seara ajungi acasă și simți că nu mai ai chef de nimic.
Pentru că în perioada asta nu te obosesc doar cursurile. Te obosește și adaptarea.
Un program nou. Profesori noi. Colegi noi. Drumuri, săli, informații, deadline-uri. Poate un oraș nou sau prima experiență departe de casă.
Și mai sunt lucrurile care nu apar în orar:
„Oare m-am integrat suficient?”
„Dacă ceilalți sunt mai buni decât mine?”
„Trebuie să merg și eu dacă ies toți?”
„Cum o să mă descurc cu toate?”
„Dacă facultatea asta nu este pentru mine?”
Creierul tău procesează mult mai mult decât materia de la curs. Iar adaptarea consumă energie, chiar și atunci când schimbarea este una pe care ți-ai dorit-o.
Așa că, înainte să traduci oboseala prin „sunt leneș(ă)”, „nu sunt suficient de organizat(ă)” sau „ceilalți se descurcă mai bine”, încearcă o întrebare diferită:
Ce anume mă obosește, de fapt, în perioada asta?
Poate răspunsul nu este „facultatea”.
Poate este presiunea de a face totul bine, comparația cu ceilalți, lipsa pauzelor, încercarea de a fi peste tot sau faptul că încă îți cauți ritmul.
Nu trebuie să ai totul pus la punct după câteva săptămâni.
Facultatea nu înseamnă doar să înveți pentru o profesie. Înseamnă și să înveți cum funcționezi tu într-un context nou.
💬 Ce te obosește cel mai mult în perioada asta, deși nu apare în orar?